Valeriu Pantilimon

Valeriu Pantilimon

Arta face parte organică din felul în care înțeleg și construiesc spațiul.
Ea conferă ambientului profunzime și o dimensiune poetică.
Obiectele de artă aduc finețe și inedit, îndulcind spațiul.

 

Valeriu Pantilimon este pictor, caligraf, ilustrator de carte, autor de manuale și profesor de arte plastice la Colegiul Național „Mihai Viteazul”.

Arta lui, prezentă și în amenajările mele, se construiește dintr-un echilibru între abstract și figurativ: geometrii antropomorfe sau pure, alături de culori vii, armonizate, care dau căldură, ordine și adâncime. Este, în același timp, conceptuală și discret mistică.

Ilustrațiile pentru plachetele de versuri semnate de Constantin Călin și Lorena Stuparu păstrează o senzualitate reținută și o rânduială veselă. Ele intră într-un dialog jucăuș și deopotrivă grav cu textul liric, adăugându-i straturi de sens.

Caligrafia devine, la el, formă de expresie în sine – uneori încălzită de viziunea mistică, alteori de cea senzuală. Intertextualitatea apare ca un joc spontan între scrisul de mână în peniță și desenul în creioane colorate. Astfel, artistul rămâne un spirit ludic, ținut în echilibru de gustul pentru geometrii calme.

Lucrările lui se regăsesc firesc în spațiile pe care le creez.

O autobiografie

1962, 4 ianuarie, miercuri era. Și m-am născut pe la prânz. Era frig și senin afară, după cum îmi spuneau mama și tata, care mi-au dat un nume de urare trainică. Primele construcții din București pe care le-am văzut au fost Gara de Nord, care era lângă maternitate, și Foișorul de Foc, turnul de lângă casă. Îmi amintesc vag… Fiind mic, nu-mi aduc bine aminte cum erau casele prin care am crescut, pe strada Austrului sau Ferdinand, dar țin minte Săcelele bunicilor, râul Tărlung, pădurile, muntele Tesla, Highiș, Plaiul Bătrân, Bratocea. Tata-mare mă lua cu el la cabana ocolului silvic… Pe la 4 ani ne-am mutat în cartierul Titan‒Balta Albă, unde am stat în cel mai corbusierist cartier din lume. De la blocul D6, unde stăteam, începea Câmpia română, iar din balcon vedeam lacul Balta Albă, ruinele cărămidăriei Titan, coșurile și cuptoarele de cărămidă roșie, acoperite de vegetația haotică, și, mai departe, pădurea Cernica… Am făcut școala generală în cartier și liceul în Castelul Rákóczi-Bornemisza, la vreo 20 de kilometri de Reghin. Barocul trainic și parcul dendrologic exotic le țin aproape de paradisul imaginat: Ardealul meu drag cu locuri și oameni cuminți și înțelepți.

 

Mi-a plăcut să desenez și să citesc și pe unde am simțit emoția unui loc, a unei persoane sau a unei întâmplări, le-am fixat, așa cum am putut, pe memoria fragilă a suportului. Îmi plac peisajele, plantele, poveștile și prietenii și îmi doresc să arăt cât de mult prețuiesc toate acestea. Asta ar însemna pentru mine fericirea, aici. Am fost cartograf și în tot timpul ăsta, după anii ‛80, nu mă hotăram ce vreau să învăț. Am încercat la Silvicultură, Istorie și apoi la Arte, unde în cele din urmă am și intrat și am terminat facultatea în 1998. Am trăit timpul acela entuziast, efervescent și dramatic. Nu știu dacă am ales sau am fost ales să trăiesc așa. Din decembrie ‛89 țin minte stupoarea, frica, curajul și ratarea, iar amănuntele par acum estompate de rutina dezamăgirilor colective și personale. Atunci veninul s-a vărsat în lume și s-au desfăcut legături, refăcându-se altele. Chiar fericite, în ce privește prietenii. (…)

 

După școala de arte am ajuns să predau la liceu, să fiu profesor. Le spun adolescenților povești despre frumusețe și chipurile ei. Îmi place să cred că în desenele și lucrările pe care le fac se simte prezența lor. Efervescența și spontaneitatea unei zile de școală îmi dau un fel proaspăt de a desena și a scrie. Încă nu m-am plictisit de desenele sau lucrările pe care le-am făcut și le simt palpitând pe cele care încă nu s-au născut. Fac o lucrare cu gândul la o poveste sau o persoană anume, ca și când aș sta de vorbă cu aceasta, caut să construiesc forme pentru gânduri, în care acestea să se regăsească și să fie recunoscute.

extras din volumul Poeme de Constantin Călin, cu ilustrații ale artistului

Presă

Standul Institutului Cultural Român la Livre Paris 2019: „Inima culturală a Europei“

Cultura română a fost reprezentată la stand prin scriitori de marcă precum Matei Vișniec, Mircea Arapu, Dinu Flamand, Mariana Cojan-Negulescu, Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu, Magda Cârneci, Bogdan Ghiu, Stelian Tănase, Maria Surducan, Andreea Răsuceanu, Adriana Babeți, dar și de experți în artă, printre care Doina Lemny, Wanda Mihuleac, George Banu.

 

Artistul plastic Valeriu Pantilimon a fost cel care, pe parcursul celor cinci zile ale evenimentului, a desenat, live, în fața publicului prezent la dezbateri și lansări, „cuvintele din literatura română care contează”. Invitații de marcă ai României au primit din partea Institutului Cultural Român lucrări de artă semnate de artist.